Eroii nu mor niciodata

Campania Eroii nu mor niciodată în 2008

2008-12-14T22:53:00.002+02:00

Toate informatiile despre campanie pot fi gasite pe www.eroiinumor.ro

Istoria Revolutiei

2008-09-30T12:58:00.001+03:00

Vreau adevarul!

2007-12-24T23:28:00.000+02:00

Majoritatea mortilor evenimentelor din decembrie 1989 s-a inregistrat dupa 22 septembrie cand, la nivel oficial, toate institutiile militare isi exprimasera sustinerea pentru cauza Revolutiei: Armata, Militia si Securitatea. Una din victimele perioadei de dupa fuga lui Ceausescu a fost Vasile Giurcanu. El a fost dintr-o neintelegere banuit de terorist si impuscat de catre militari.

Catalin Giurcanu, fiul lui Vasile Giurcanu, impuscat pe strada de militari in noaptea de 23-24 decembrie 89, afirma ca este interesat doar de un singur lucru: sa afle cum si de cine i-a fost ucis tatal cand el avea doar 16 ani:

Nu ma intereseaza nici un beneficiu. Vreau doar sa aflu adevarul. Pana acum nu am aflat absolut nimic oficial, doar din auzite. Nu este normal sa treaca atata timp si noi sa nu stim practic nimic, doar ce am reusit sa aflam de ici, de colo, din auzite sau povestiri ale unor probabili martori. Nu m-a interesat si nici nu ma intereseaza sa obtin vreun fel de recompensa de la statul roman, ci doar sa-mi fie comunicat rezultatul unei anchete despre cum a fost ucis tatal meu, prin impuscare cu 13 gloante.

Acesta e doar unul din sutele de cazuri nerezolvate din cauza lipsei sustinerii politice pentru aflarea adevarului.

Sursa:

Romulus Cristea – Revolutia 1989

Furtul Revolutiei

2007-12-23T19:04:00.000+02:00

Revolutia Romana este impartita in studiile de specialitate in 3 perioade:
(1) 14-19 decembrie 1989: revolta populara;
(2) 20-22 decembrie 1989, ora 12:08: revolutia propriu-zisa;
(3) dupa 22 decembie 1989, ora 12:08: consolidarea noii structuri democratice.

Consolidarea noii structuri democratice este considerata de contestatarii regimului Ion Iliescu un eufemism pentru "Furtul Revolutiei" si a principiilor ei - libertate, democratie, anticomunism. Sa vedem de ce...

Mai jos prezentam un documentar excelent realizat la inceputul regimului Ion Iliescu. Se analizeaza, cateodata minut cu minut, discutiile si inteventiile televizate legate de formarea si consolidarea noii structuri democratice, Consiliul Frontului Salvarii Nationale. Sunt prezentate celebrele fraze in care Ion Iliescu face apologia "ideologiei comunismului stiintific", precum si discutiile care nu au fost prezentate la televiziune pentru ca oamenii obisnuiti sa nu afle cum se face impartirea puterii.

Daca veti avea rabdarea sa vizionati acest documentar de aproximativ 40 de minute, veti vedea cum Ion Iliescu refuza sa fie filmate discutiile ce au dus la constituirea CFSN si alte lucruri interesante despre perioada ce a urmat fugii lui Ceausescu cu elicopterul pe 22 decembrie, ora 12:08.

Partea 1, Partea 2, Partea 3 si Partea 4

Teroristii

2007-12-23T19:00:00.000+02:00

Termenul terorist a capatat o semnificatie speciala dupa atentatele de pe 11 septembrie 2001.
In cadrul Revolutiei Romane, el a fost folosit dupa 22 decembrie de noua putere grupata in jurul (si in spatele) lui Ion Iliescu pentru a desemna „dusmanii”. Niciodata nu s-a precizat cu claritate cine erau acesti dusmani, cine ii finanta si ii coordona.

La 18 ani de la Revolutie, tot mai multi istorici sustin ca acesti asa-zisi adversari au fost o inventie (implementata cu succes) menita sa solidarizeze populatia in jurul persoanei si centrului de putere reprezentat de Ion Iliescu. Prin acest proces de manipulare, oamenii obisnuiti – solidari in ideea de a distruge structurile comuniste la nivel administrativ si personal – au fost convinsi sa se solidarizeze contra teroristilor si in favoarea noii puteri neocomuniste.

Este semnificativ faptul ca in perioada post89 a regimului Ion Iliescu nu s-a facut nici o incercare de elucidare a misterului teroristilor.

Mai multe informatii despre acest subiect puteti gasi aici si aici.

Sustine campania!

2007-12-22T13:15:00.000+02:00

In decembrie 1989, eroii Revolutiei au iesit in strada facandu-ne un cadou insangerat: Libertatea. Acum este momentul ca noi sa iesim in strada, sa ne amintim si sa amintim celorlalti ca EROII NU MOR NICIODATA!

Poti lipi afisele campaniei. Ele se gasesc aici.
Daca doresti sa promovezi ideile sau informatii despre Revolutie, o poti face printr-un link sau mentionand sursa.

Fara comentarii

2007-12-22T13:11:00.000+02:00

Vino ca a inceput

2007-12-22T10:43:00.000+02:00

BUCURESTI REVOLUTIONAR – Episodul 6

Bucuresti Revolutionar este un serial ce prezinta episoade diverse din zilele bucurestene ale Revolutiei Romane cu scopul de a reda atmosfera si trairile oamenilor acelei perioade. Pentru o relatare riguroasa a evenimentelor, dati clic aici.

Marian Mierla isi aminteste despre 21 decembrie 1989, de la inceputul evenimentelor pana in noaptea spre 22 decembrie:

Am hotarat ca acum urma sa incepem

”Momentul pe care l-am perceput ca ar fi fost inceperea protestelor in Bucuresti a fost in diminteata de 21 decembrie, pe la 9.30 – 9.45. Am trecut pe Calea Victoriei, Zona Biserica Alba, Hotel Bucuresti, in drum spre serviciul de la Muzeul National de Arta. La acea ora circulatia auto era oprita, iar pe strada se scurgeau coloane de manifestanti carand apatici pancarde si lozinci in drum spre CC. Acea imagine m-a exasperat. Ma uitam la ei si ma gandeam cum mai puteau face asta dupa cele ce se intamplasera la Timisoara. Aproximativ dupa o ora am parasit Muzeul National de Arta. Pe Calea Victoriei, in dreptul Hotelului Bucuresti, era un cordon de militie care oprea un grup de aproximativ 30-40 de oameni sa treaca spre CC. Acestia aveau un dialog civilizat cu un subofiter. Ei doreau sa se duca spre multimea aduncata in piata spunand ca e un drept al lor iar militianul le replica de fiecare data ca nu-i putea lasa si ii ruga sa se imprastie. Acolo m-am intalnit cu un prieten, Dan Semenescu si cu profesorul sau de filosofie din Politehnica, Ovidiu Caraiani. Am stat putin de vorba. Eram toti emotionati, surescitati si inspaimantati. Am hotarat ca acum urma sa incepem. Mi-au spus ca putin mai devreme se strigase razlet Timisoara.

Vino ca a inceput

Am plecat sa-i sun pe alti prieteni ca sa ii chem acolo dar mi-a fost foarte greu sa gasesc un telefon public functional. Am ajuns pe Macheru, inainte de Cofetaria Lido unde am gasit un telefon care mergea. Am sunat in mai multe locuri dar nu am gasit acasa decat un prieten, pe mircea Lacatus, student la sculptura si care statea in gazda intr-un imobil din Piata Rosetti. I-am spus sa vina urgent in fata la Lido. Ma tot intreba de ce , si eu ezitam sa-i spun prin telefon. Atunci s-a auzit vestita bubuiturp dinspre piata urmata de tipetele multimii. Vino ca a inceput i-am spus, si am inchis. Multimea se scurgea alergand ingrozita si se imprastia pe Magheru. Incercam sa opresc pe cate unul sa intreb ce se intamplase, dar nu se oprea nimeni, erau pur si simplu dominati de un soi de panica. Doar un domn slabut, imbracat intr-o canadiana incerca in mijlocul bulevardului sa opreasca oamenii strigand Nu fugiti fratilor, Acum este momentul. Cineva mi-a strigat peste umar: S-a terminat, asta e! si am crezut ca l-au impuscat pe Ceausescu.

Jos comunismul!

M-am intors pe Calea Victoriei. Acolo lucrurile evoluasera mult. Erau acum in jur de 200 de oameni. Se striga Jos guvernul!, Timisoara! si se canta inceputul din Desteapta-te romane. Ulterior sloganurile au devenit din ce in ce mai curajoase ajungandu-se la Jos tiranul!, Jos vampirul!, Libertate! si contrar a ce s-a spus, inca de atunci s-a strigat si Jos comunismul!. Cetatenii au fost imprastiati foarte brutal de trupe de securitate – erau imbracati intr-un fel de combinezoane daca imi amintesc bine, aveau casti de protectie, scuturi albe si aveau niste bastoane lungi pe care le-au folosit fara rezerve lovind in toate partile. Au venit din nordul srtazii, sarind din niste masini Aro. Acolo, un numar semnificativ de oameni au fost retinuti, batuti cu bestialitate si arestati in huiduielile si fluieraturile celor care reusisera sa ia oarecare distanta.
Am mers intr-o cantina studenteasca de la Podul Izvor. Cantina era plina, toti taceau si la un moment dat un baiat a racnit sa mergem cu totii la Universitate. Am pus jos tacamurile si am plecat toti cei din cantina.

Treptele de la metrou erau pline de sange

In Piata Universitatii am ajuns in jurul orei 3. Spre seara, m-au impresionat treptele de la pasajul pietei, care coborau spre metrou deoarece erau pline de sange, ma refer la cele din dreptul Universitatii. De asemenea, vitrinele de pe Republicii (acum Bd. Carol I ) erau pline de inscrisuri cu vopsea in genul Jos vampirul / tiranul / cizmarul, cele mai numeroase, sau Libertate!, Traiasca Romania Libera etc. In jurul orei 12, dupa ce il cautasem de mai multe ori l-am gasit pe Mircea Lacatus acasa, la etajul 1 din blocul din dreapta Pietii C.A. Rosetti, cum privea spre Universitate. Mai erau acolo 5-6 baieti si soacra lui care-l implora sa nu mai plece. Mircea astepta un copil in cateva saptamani, iar ea ii spunea plangand ca acel copil nu trebuia sa se nasca deja orfan. Eu eram hotarat sa ma intorc in piata. Am mai ramas acolo sa beau un ceai.

Rafale succesive de mitraliera grea

Nu a trecut mult si dinspre piata s-au auzit rafale succesive de mitraliera grea sau de tun de TAB si tipete. Am ridicat putin jaluzelele de la ferestre si am vazut zeci de oameni fugind pe bulevardul Carol. Pe trotuare, de-o parte si de lata a bulevardului, veneau dupa ei niste puscasi care alergau cativa pasi, apoi se opreau, tinteau si trageau. Am vazut cativa oameni cazand unul agoniza si un timp n-am putut sa ma mai uit. Ceilalti baieti s-au uitat si unul a spus ca acum vine cordonul. Am privit si eu si am vazut intr-adevar un cordon compact care inainta la pas. Din spatele lor se auzeau numai plesnituri.

Imagini teribile

Am vazut in curand despre ce era vorba: doi tipi aflati la 10-20 de metri in spatele cordonului trageau cu pistolul in unele din trupurile celor cazuti in strada, probabil in cei care fusesera doar raniti. Spre dimineata am vazut echipe de indivizi care spargeau geamurile magazinelor inscriptionate cu lozinci antiregim. Imediat acestea erau inlocuite. La coltul din intersectia de la Rosetti exista o tutungerie. Cu toate ca nu avea geamurile inscriptionate, acestea au fost sparte. Cativa indivizi au scos baxuri cu tigari Snagov si Carpati pe care le-au dat soldatilor. Au urmat echipe de oameni care faceau curat si spalau trotuarele. Acestea sunt imagini teribile care me infioara de cate ori le rememorez, sunt un cosmar.”

Mai multe informatii puteti citi aici.

Sursa:

Romulus Cristea – Revolutia 1989

Vezi Episodul 1, Episodul 2, Episodul 3, Episodul 4 si Episodul 5.

De ce toti au stat cu mainile in san?

2007-12-20T23:49:00.000+02:00

Discutiile despre eroii Revolutiei sunt de multe ori inselatoare - ele lasa impresia ca majoritatea oamenilor s-au revoltat si au dat dovada de un curaj nebanuit. Generalizarile de genul "timisorenii au iesit in strada pe 16 decembrie" sau "Bucurestiul a fost pe baricade in noaptea de 21 spre 22 decembrie" pot mistifica faptul ca, pana la fuga dictatorului Nicolae Ceausescu, doar o minoritate a infruntat regimul comunist.
Odata constientizata taria de caracter a minoritatii ce isi apara ideile, putem realiza cat de greu a fost eroilor Revolutiei sa lupte pentru o cauza ce parea irealizabila in ochii celorlalti.
Titlul post-ului este luat din ultima insemnare a jurnalului pe care il tinea Martirul Vinerian Badoi. Iat-o in intregime: De ce toti care puteau face ceva au stat cu mainile in san? Poate de frica. Doamne, cum poti sa tragi in oameni, in femei, in copii?! Sa fie judecati si condamnati toti, incepand cu comandantul suprem si terminand cu ultimul soldat care a tras.
Vinerian Badoi realiza, cu o zi inainte de moarte, situatia imorala in care, ca sa fim sinceri, ne aflam noi - cei care nu ieseam in strada desi uram din toata inima sistemul comunist.
Lui nu ii era frica sa dea lectii de curaj celor din jur. Ajuns la serviciu a doua zi, el a facut un lucru care ii punea mari probleme pe viitor: si-a intrebat public colegii de serviciu daca vor sa mearga cu el la izbucnirea anticomunista ce se prefigura in centrul Bucurestiului. In stilul epocii de trista amintire, nimeni nu s-a miscat. Insa Martirul Vinerian Badoi, cu o luciditate tragica asemenea lui Liviu Babes, a refuzat sa se supuna majoritatii imorale si fricoase.
Ulterior, un coleg l-a zarit in centru strigand Jos Comunismul, Jos Ceausescu si Vrem Libertate inainte de a fi ucis. El a facut ce trebuia sa faca fiecare roman cu coloana vertebrala: sa isi sustina democratic convingerile.
Amintiti-va de Martirul Vinerian ucis de comunisti! Amintiti-va pentru a nu se mai intampla vreodata!

Un articol detaliat se gaseste aici.

Au fost oameni care au ramas pe loc

2007-12-20T23:39:00.000+02:00

BUCURESTI REVOLUTIONAR – Episodul 5

Mihalache Daniel Vasile, avea 17 ani in decembrie 1989. In 21 decembrie 1989 a fost prezent in Piata Universitatii impreuna cu alti colegi de liceu:

Grenade lacrimogene direct in manifestanti

”Am asistat ingrozit cum TAB-urile intrau cu viteza in manifestantii care strigau lozinci anticomuniste. Noi ne formasem un grup in zona restaurantului Dunarea. Pe la ora 23.30, s-au aruncat direct in manifestanti grenade lacrimogene si lumea a fost cuprinsa de panica. Unii fugeau care incotro, altii se refugiau pe strazi alaturate sau in scari de bloc, dar au fost oameni care au ramas pe loc.

Au inceput rafalele de mitraliera

Camioanele aflate in baricada au luat foc. Era si mult fum inecacios. La un moment dat imi amintesc ca cel care vorbea la portavoce a zis ca armata vrea sa ne comunice ceva important. Au inceput rafalele de mitraliera si toata lumea era ingrozita de ce se intampla. Am fugit spre Coltea si privind in spate am vazut oameni tipand, cazuti pe caldaram, incercand sa se ridice cu ultime sfortari.

Masinile blindate, apartinand probabil armatei, flancate de soldati inarmati, inaintau pe bulevard si se trageau inspre noi rafale de mitraliera. In timp ce ne retrageam, manifestantii continuau sa strige lozinci si aruncau cu ce puteau, anvelope, diverse obiecte inspre cei care ne urmareau si care erau militieni, soldati si civili ce pareau sa fie de la securitate.”

Sursa:

Romulus Cristea – Revolutia 1989

Vezi Episodul 1, Episodul 2, Episodul 3 si Episodul 4.

Brasovul Revolutionar

2007-12-20T00:39:00.000+02:00

Brasovenii lui decembrie 1989 sunt demni urmasi ai celor care au participat la Revolta din 1987. Chiar daca represiunea comunista i-a deportat pe cei mai revoltati in 1987, nu a reusit sa ucida spiritul oamenilor.

Inainte ca regimul dictatorului Nicolae Ceausescu sa se clatine la propriu pe ecranele televizoarelor datorita revoltei bucurestenilor, revolutionarii din Brasov erau deja in strada. La 7:30 dimineata, muncitorii de pe marile platforme industriale marsaluiau prin oras impotriva comunismului.

Documentarul de mai jos ofera in prima parte multe imagini inedite despre Revolutia brasoveana. Ulterior sunt analizate metodele si persoanele care au participat la represiunea comunista si la deturnarea idealurilor democratice anticomuniste. Daca ai rabdare sa te uiti la filmul de aproximativ 70 de minute, vei afla o parte din adevarul despre evenimentele din decembrie 1989.

Partea 1 Partea 2 Partea 3 Partea 4

Partea 5 Partea 6 Partea 7 Partea 8

Vezi Timisoara Revolutionara si Bucuresti Revolutionar.

Mai multe persoane au fost lovite de vehicul

2007-12-19T23:55:00.000+02:00

BUCURESTI REVOLUTIONAR – Episodul 4

Constantin Cretu, 53 ani, a participat in Piata Universitatii la prima zi a Revolutiei bucurestene. El isi aminteste de primele camioane militare care au atacat protestatarii:
”Pe la 16-16.30, m-am dus spre Piata Universitatii. La Libraria Eminescu, unde se sparsesera geamurile si operele lui Ceausescu fusesera incendiate am vazut pentru prima oara cum arata cei din USLA. Lumea era panicata, ingrijorata. M-am dus apoi spre rond la Universitate unde deja se adunasera destui oameni, multi in grupuri compacte. Era suficienta agitatie, se discuta despre ce s-a intamplat la Timisoara si dimineata la mitingul lui Ceausescu.
Un camion al armatei a venit in viteza dinspre zona statuilor si a intrat cu viteza in manifestanti. Un cetatean care era langa mine a aruncat cu o sticla in parbrizul camionului. Apoi, si ceilalti din piata, ingroziti de viteza cu care se deplasa camionul au inceput sa arunce in el cu ce apucau. Din ce mi-au spus atunci colegii, stiu ca mai multe persoane au fost lovite de acest vehicul. Am plecat noaptea tarziu, ingrozit de ceea ce se intampla in jur, speriat ca as putea fi arestat de ofiterii prezenti acolo.”

Sursa:

Romulus Cristea – Revolutia 1989

Vezi Episodul 1, Episodul 2 si Episodul 3.

Om si Martir

2007-12-19T01:20:00.001+02:00

Pentru multi din noi, Revolutia este o notiune indepartata iar martirii ei sunt persoane necunoscute. Doar in aparenta... daca incercam sa cunoastem un erou al Revolutiei plecat prea devreme dintre noi – din cele spuse de prietenii si familia lui – incepem sa vedem omul care a stat in spatele martirului.

Unul din acesti oameni a fost Mihai Lucretiu Gatlan. La doar 19 ani, el a reusit ce altii nu fac o viata intreaga: sa iasa mental din camasile de forta ale sistemului.

In timpul comunismului, statul dorea sa taci si sa faci ce ti se spune - Mihai discuta deschis cu prietenii despre nedreptatile dictaturii, despre ce aflau de la postul de radio Europa Libera la care activau dizidentii romani emigrati in Occident. Statul dorea sa asculti ce spune el si sa crezi in ce spune el. Mihai asculta muzica rock, fiind un fan inrait al trupei Iris mai ales de cand fusesera proscrisi, si credea in Dumnezeu chiar daca religia era practic interzisa.

Pe 21 decembrie 1989, Mihai a fost in strada pentru a iesi efectiv din camasile de forta ale comunismului. A lasat pentru o zi discutiile, muzica rock si cartile crestin-ortodoxe.

Prezent la baricada de la Sala Dalles, a strigat Libertate si s-a comportat in consecinta… a invins frica interioara cultivata de ideologia comunista si a invins soldatii scosi in strada de statul comunist. Ei ar fi vrut ca el sa fuga insa Martirul Mihai a ramas pe loc. Ei ar fi vrut sa il infricoseze cu pustile insa Martirul Mihai le-a oferit flori. Ei ar fi vrut ca nimeni sa nu stie de mortii Timisoarei insa Martirul Mihai indemna oamenii sa se roage pentru timisoreni.

Se spune ca asa a fost impuscat, in timp ce rostea ingenunchiat Tatal nostru, iar ultimul sau cuvant a fost Libertate. Amintiti-va de Martirul Mihai ucis de comunisti! Amintiti-va pentru a nu se mai intampla vreodata!

Un articol detaliat se gaseste aici.

Ce ai cu tovarasul Ceausescu?

2007-12-19T00:58:00.000+02:00

BUCURESTI REVOLUTIONAR – Episodul 3

Dan Sandu, 55 de ani, a participat la manifestatiile din Bucuresti. In seara lui 21 decembrie se afla in zona centrala.

Un securist civil l-a dat pe mana militiei

”Era trecut de ora 23. Fiind speriat, deoarece incepuse sa se traga in plin, am fugit spre fantana de la Universitate. Langa mine a venit un civil care, binevoitor, mi-a zis ca are masina parcata pe strada Ion Mincu, langa Arhitectura si s-a oferit sa ma duca acasa. Am avut incredere in el. Ajunsi pe strada Academiei, l-am vazut facand semn unui alt civil. A aparut un ofiter de la armata care m-a prins de maini si m-a tras spre gangul de la Odeon. Au venit inca doi militieni si cred ca un soldat care m-au luat la bataie cu pumnii si picioarele.

Ce ai cu tovarasul Ceausescu?

Ma intrebau de ce nu ii las sa doarma linistiti si ce mi-a facut mie tovarasul Ceausescu de il huidui asa. A aparut un colonel de armata care dupa ce mi-a mai dat doi pumni m-a intrebat la fel: Ce ai cu tovarasul Ceausescu?. Norocul meu a fost ca dinspre Universitate au inceput sa vina si alte grupuri de demonstranti. Preocupati sa prinda si alti protestatari, am fost lasat in paza unui soldat si am reusit sa fug adapostindu-ma timp de trei ore in scara unui imobil din Pasajul Victoriei.”

Sursa:

Romulus Cristea – Revolutia 1989

Vezi Episodul 1 si Episodul 2.

Blues decembrist despre Bucuresti

2007-12-19T00:44:00.000+02:00

Decembrie '89 in muzica

Pidzama Porno este o trupa celebra a scenei rock poloneze ce nu s-a ferit sa abordeze si teme care nu sunt direct legate de viata din tara lor. Piesa Blues decembrist pentru Bucuresti a fost compusa in memoria luptelor din timpul revolutiei bucurestene, asa cum au fost ele vazute din Polonia.

Versurile sunt scrise intr-un stil poetic si am facut traducerea lor cu ajutorul unui prieten polonez, incercand sa transmitem spiritul in care au fost compuse. Speram ca nu ne-am indepartat de intelesul din poloneza.

Grudniowy blues o Bukareszcie
Blues decembrist despre Bucuresti

Pamietam byl 22 grudzien
Tin minte, era decembrie douazeci si doua
Krótko po drugiej wlaczylem galka radio
Cand am deschis radioul noaptea, putin dupa ora doua
Na chwile zatrzymal sie czas
Pentru un moment timpul s-a oprit
To w co nie wierzylem stalo sie mozliwe
ce nu credeam aievea a devenit

I jeszcze ta noc
Si totusi acea noapte
Tak inna od tamtych nocy
Atat de diferita de celelalte
Noc podczas której zasnac strach
Noaptea in care sa adormi iti e frica
Na sekunde zmruzyc oczy
Chiar si pentru o clipa
Ciagle zywe barykady wypelniaja przestrzen nieba
Baricadele traind din plin au acoperit cerul senin
Patrza w oczy lufom dzial
privind in ochii tunurilor
Czujac ich oddech
simtind respiratia lor

Nazajutrz byl 23 grudzien
a doua zi era un 23 decembrie ciudat
Nic nie bylo pewne jeszcze
In care nimic nu era inca asigurat
Pijany gniew przez ból wykrzykiwal piesn
furia beata isi urla cantecul prin durere
Grudniowy blues o Bukareszcie
Blues decembrist despre Bucuresti

Piesn co lamie strach
cantecul ce distruge o lasitate
Wywaza drzwi kuloodpornych Dacii
sparge usile daciei blindate
Piesn co daje bunt i rodzi sie z sumienia
cantecul ce aduce protestul si e nascut stiind
ze tak dlugo mogly kwitnac kwiaty
ca florile sadite de mainile prizonierilor
Sadzone reka wieznia
cu greu se deschid

Powoli konczy sie noc, lagodnieje sztorm
Furtuna se linisteste, noaptea murind anevoios
Lecz sa klopoty z brzaskiem
Insa rasaritul se naste intr-un mod dureros
Najwazniejsze jest to ze gad juz polknal jad
Cel mai important, bestia e aparent redusa la tacere
Szczurze lby odpadaja z trzaskiem
Capetele sobolanului explodeaza in cadere

Zaczynal sie 90 rok
Si anul 90 e la incepere
Pilem piwo ze slepym szewcem
Beam bere cu un cizmar fara vedere
Silna dlonia zlapal za mój kark
El imi tinea capul intre fiare
I prosil bym zaspiewal jeszcze
Si ti-a cerut sa ii jelesti
Grudniowy blues o Bukareszcie
Blues decembrist despre Bucuresti

1989-90

Imbatraniti inainte de timp

2007-12-17T23:24:00.000+02:00

Decembrie '89 in muzica

Bitza este unul din artistii noii generatii ce trateaza in versurile sale si teme "neconventionale". In piesa Copii imbatraniti inainte de timp, el prezinta viata copiilor in timpul comunismului si felul in care Revolutia i-a marcat pe cei tineri. El arunca o alta privire asupra acestui subiect.

Maine vom prezenta o piesa inedita a unei celebre trupe rock poloneze despre Revolutia Romana. Reveniti...

Drapelul comunist in flacari

2007-12-17T23:12:00.000+02:00

BUCURESTI REVOLUTIONAR – Episodul 2

Bogdan Darzu a participat pe 21 decembrie 1989 la prima actiune de revolta recunoscuta "oficial" de represiunea comunista prin masurile dure adoptate. Iata declaratia acordata ulterior la Sectia Parchetelor Militare:

Am inceput sa cantam Desteapta-te romane

”La data de 21 decembrie 1989 ma aflam in zona dintre cofetaria Athenee Palace si Hotel Bucuresti. Aveam cu mine un steag rosu cu stema PCR, steag pe care l-am gasit sprijinit, inainte de a veni la Hotel Bucuresti pe gardul imobilului de pe strada Anastase Simu nr 3. Am incercat cu grupul de manifestanti sa strapungem barajul format de militieni pentru a ne deplasa spre mitingul CC-PCR. La un moment dat cand se auzea vocea lui Ceausescu la tribuna am inceput sa cantam Desteapta-te romane.

Am scos steagul PCR si i-am dat foc

O parte din cei aflati pe trotuare au venit pe carosabil alaturi de noi. Un tanar de 14-15 ani, facea fotografii si striga Jos Ceausescu. A urmat un schimb dur de replici cu militienii aflati la intersectia dintre Calea Victoriei si Calea Stirbei Vodă. Am scos steagul PCR si i-am dat foc de la o bricheta. In scurt timp, s-a intervenit in fortă. Au aparut scutierii si două masini de pompieri. A inceput bataia. Demonstrantii pasnici erau loviti cu scuturile si bastoanele. S-au facut arestari numeroase. S-a creat panica, fiecare fugea incotro putea. Militienii si scutierii erau pe urmele noastre.”

Sursa:

Romulus Cristea – Revolutia 1989

Timisoara Revolutionara

2007-12-16T21:54:00.000+02:00

In decembrie 1989, timisorenii au inceput revolta - devenita revolutie - impotriva dictaturii comuniste. Iata o marturie fotografica a evenimentelor din Timisoara:

Vino, Doamne!

2007-12-16T21:33:00.001+02:00

Decembrie '89 in muzica

Revolutia Romana - prin eroii ei si curajul lor nebunesc, greu de inteles pentru cei care nu au trait-o - a inspirat multi artisti.
Aveti mai jos una din cele mai cunoscute piese din anii '90, Nopti, compusa de Vali Sterian.

Maine vom prezenta un cantec din anii 2000. Reveniti...

De ce vreti, ma, democratie?

2007-12-16T20:35:00.000+02:00

BUCURESTI REVOLUTIONAR – Episodul 1

Traian Vasu, 62 de ani, a fost arestat in 21 decembrie 1989. Nu se afla singur în Piata Universitatii, la baricada, ci împreuna cu Geta Vasu, fiica de 13 ani, eleva. Ambii au fost desfigurati in bataie, încarcerati la Jilava, dupa un tranzit la Militia Capitalei.
Iata ce a trait:

De pe TAB-uri se executa foc automat

„La Universitate începuse sa se traga spre manifestansi, era aproape de miezul noptii. Eram împinsi de fortele de ordine si ne-am deplasat spre scarile de la Teatrul National. Militienii erau cei pe care eu i-am vazut executand foc. Ne-am grabit spre gura de metrou. De pe TAB-uri se executa foc automat.

Am coborat in pasaj, dar spre noi se tragea cu mitraliera si am fost nevoiti sa intram în statia de metrou. Mai erau acolo circa 30-40 de persoane. Era garat un tren cu directia Pipera si de la statia de amplificare se anunta mereu ca este ultima garnitura de tren pentru acea zi. Nu aveam de gand sa plecam, vroiam sa ne întoarcem.

De ce vreti, ma, democratie?

Dupa cinci minute s-a anuntat ceva ciudat, s-a spus exact asa: Soseste tren în ambele directii. Era de fapt un semnal. Militienii erau undeva sus pe scari si noi am început sa strigam lozincile pe care le folosisem si în piata. Au aparut cei de la USLA, cu scuturi, bastoane si casti. Un comandant al acestora ne-a întrebat de ce strigam ca vrem libertate: De ce vreti, ma, democratie? Nu aveti destula? De ce îl vreti jos pe Ceausescu? Aveti voi altul mai bun?. Am fost luati pe rand, trecuti printr-un culoar de uslasi, batuti cu bastoanele si picioarele. Acelasi tratament pentru toti: femei, copii, batrani si barbati.

Dupa primul baston am avut impresia ca îmi crapa capul si ca mi se împrastie creierul. Dupa celelalte lovituri, nu mai percepeam realitatea, parca pluteam, mergeam pe varfuri, ma tineam de stalpi, de podea, cu degetele. Erau artisti la lovituri. Dupa bastoane am primit si o casca metalica în cap. Vibram tot. Ne-au scos afara la ceas, am mai primit o bataie groaznica de la niste civili. Am asistat neputincios la bataia cu pumnii care i-a fost aplicata fiicei mele de catre un civil.”

Oamenii raniti urlau de durere si cereau ajutor medical

”Dupa ce ne-au scos de la metrou,afara era o duba. Am crezut ca am scapat de bataie. A urmat un traseu pe jos pana la Militia Capitalei, primind continuu pumni si picioare. La un moment dat nu mai stiam de mine. M-am trezit în gang la Militia Capitalei. De o parte si de alta era format un coridor de militieni, umar la umar. Din nou bataie.
Nu mai stiu bine ce s-a întamplat, am fost aruncat la gramada, în arest. Am fost îmbrancit peste alte persoane care se aflau acolo. Eram întins pe podea, pe ciment. Se auzeau gemete. Pe la ora 2.30 au venit si ne-au legat mainile. Se terminasera catusele si ne-au prins de maini cu franghie, doi cate doi. În drum spre camion, iarasi bataie. Eu nu mai aveam loc în camion, dar un militian a gasit solutia: ne-a îndesat cu patul armei ca sa poata sa închida usa dubei. Ne sufocam din cauza îngramadelii, iar unii oameni raniti urlau de durere si cereau ajutor medical.

Inchisoarea Jilava

Am ajuns la Jilava. Cineva ne-a strigat: Mainile sus, fata la perete. Se simula o executie ca sa ne înspaimante. Am fost bagati în celule, foarte multi din cei arestati erau într-o stare jalnica, unii cu rani foarte grave. Am fost eliberati a doua zi dupa-amiaza. Am fost dusi cu un camion pana la Soseaua Giurgiului, unde ne astepta o multime entuziasmata.

Eu am început sa fac semne la masini, la autoturismele care treceau ca sa ma ia si pe mine. Nu întelegeam de ce nimeni nu vroia sa opreasca: încetineau, se uitau la mine dupa care accelerau brusc si aveau fata speriata. Dupa aceea am realizat: aveam urme de sange pe fata, nasul spart, ochii tumefiati. Nimeni nu a vrut sa ma ia în masina. Figura mea îi înspaimanta”, a declarat Traian Vasu, ranit-retinut în revolutie.

Sursa:

Romulus Cristea – Revolutia 1989

Afisele campaniei

2007-12-15T22:03:00.002+02:00

EROII NU MOR NICIODATA!
Daca stii asta si realizezi ca sacrificiul lor nu a fost in zadar, atunci lipeste afisele campaniei la tine in oras si trimite-ne poze.
Recomandam lipirea alternativa a afisului Victoriei si a unui alt afis langa el - la fiecare 12 afise, 6 vor fi cu Victoria si 6 cu cate unul din celelalte mesaje.

Afisul Victoriei

Afisul pentru martirii Timisoarei

Afisul pentru martirii Bucurestiului

Afisul pentru Martirul Mihai

Afisul pentru Martirul Remus

Afisul pentru Martirul Constantin

Afisul pentru Martirul Vinerian

Istoricul Revolutiei Romane din decembrie 1989

2007-12-15T21:16:00.000+02:00

O documentare atenta si usor de citit despre Revolutia Romana din decembrie 1989 se gaseste pe Wikipedia. Va invitam sa o cititi aici!