De ce vreti, ma, democratie?

BUCURESTI REVOLUTIONAR – Episodul 1

Bucuresti Revolutionar este un serial ce prezinta episoade diverse din zilele bucurestene ale Revolutiei Romane cu scopul de a reda atmosfera si trairile oamenilor acelei perioade. Pentru o relatare riguroasa a evenimentelor, dati clic aici.

Traian Vasu, 62 de ani, a fost arestat in 21 decembrie 1989. Nu se afla singur în Piata Universitatii, la baricada, ci împreuna cu Geta Vasu, fiica de 13 ani, eleva. Ambii au fost desfigurati in bataie, încarcerati la Jilava, dupa un tranzit la Militia Capitalei.
Iata ce a trait:

De pe TAB-uri se executa foc automat

„La Universitate începuse sa se traga spre manifestansi, era aproape de miezul noptii. Eram împinsi de fortele de ordine si ne-am deplasat spre scarile de la Teatrul National. Militienii erau cei pe care eu i-am vazut executand foc. Ne-am grabit spre gura de metrou. De pe TAB-uri se executa foc automat.

Am coborat in pasaj, dar spre noi se tragea cu mitraliera si am fost nevoiti sa intram în statia de metrou. Mai erau acolo circa 30-40 de persoane. Era garat un tren cu directia Pipera si de la statia de amplificare se anunta mereu ca este ultima garnitura de tren pentru acea zi. Nu aveam de gand sa plecam, vroiam sa ne întoarcem.

De ce vreti, ma, democratie?

Dupa cinci minute s-a anuntat ceva ciudat, s-a spus exact asa: Soseste tren în ambele directii. Era de fapt un semnal. Militienii erau undeva sus pe scari si noi am început sa strigam lozincile pe care le folosisem si în piata. Au aparut cei de la USLA, cu scuturi, bastoane si casti. Un comandant al acestora ne-a întrebat de ce strigam ca vrem libertate: De ce vreti, ma, democratie? Nu aveti destula? De ce îl vreti jos pe Ceausescu? Aveti voi altul mai bun?. Am fost luati pe rand, trecuti printr-un culoar de uslasi, batuti cu bastoanele si picioarele. Acelasi tratament pentru toti: femei, copii, batrani si barbati.

Dupa primul baston am avut impresia ca îmi crapa capul si ca mi se împrastie creierul. Dupa celelalte lovituri, nu mai percepeam realitatea, parca pluteam, mergeam pe varfuri, ma tineam de stalpi, de podea, cu degetele. Erau artisti la lovituri. Dupa bastoane am primit si o casca metalica în cap. Vibram tot. Ne-au scos afara la ceas, am mai primit o bataie groaznica de la niste civili. Am asistat neputincios la bataia cu pumnii care i-a fost aplicata fiicei mele de catre un civil.”

Oamenii raniti urlau de durere si cereau ajutor medical

”Dupa ce ne-au scos de la metrou,afara era o duba. Am crezut ca am scapat de bataie. A urmat un traseu pe jos pana la Militia Capitalei, primind continuu pumni si picioare. La un moment dat nu mai stiam de mine. M-am trezit în gang la Militia Capitalei. De o parte si de alta era format un coridor de militieni, umar la umar. Din nou bataie.
Nu mai stiu bine ce s-a întamplat, am fost aruncat la gramada, în arest. Am fost îmbrancit peste alte persoane care se aflau acolo. Eram întins pe podea, pe ciment. Se auzeau gemete. Pe la ora 2.30 au venit si ne-au legat mainile. Se terminasera catusele si ne-au prins de maini cu franghie, doi cate doi. În drum spre camion, iarasi bataie. Eu nu mai aveam loc în camion, dar un militian a gasit solutia: ne-a îndesat cu patul armei ca sa poata sa închida usa dubei. Ne sufocam din cauza îngramadelii, iar unii oameni raniti urlau de durere si cereau ajutor medical.

Inchisoarea Jilava

Am ajuns la Jilava. Cineva ne-a strigat: Mainile sus, fata la perete. Se simula o executie ca sa ne înspaimante. Am fost bagati în celule, foarte multi din cei arestati erau într-o stare jalnica, unii cu rani foarte grave. Am fost eliberati a doua zi dupa-amiaza. Am fost dusi cu un camion pana la Soseaua Giurgiului, unde ne astepta o multime entuziasmata.

Eu am început sa fac semne la masini, la autoturismele care treceau ca sa ma ia si pe mine. Nu întelegeam de ce nimeni nu vroia sa opreasca: încetineau, se uitau la mine dupa care accelerau brusc si aveau fata speriata. Dupa aceea am realizat: aveam urme de sange pe fata, nasul spart, ochii tumefiati. Nimeni nu a vrut sa ma ia în masina. Figura mea îi înspaimanta”, a declarat Traian Vasu, ranit-retinut în revolutie.

Sursa:

Romulus Cristea – Revolutia 1989