Vino ca a inceput

BUCURESTI REVOLUTIONAR – Episodul 6

Bucuresti Revolutionar este un serial ce prezinta episoade diverse din zilele bucurestene ale Revolutiei Romane cu scopul de a reda atmosfera si trairile oamenilor acelei perioade. Pentru o relatare riguroasa a evenimentelor, dati clic aici.

Marian Mierla isi aminteste despre 21 decembrie 1989, de la inceputul evenimentelor pana in noaptea spre 22 decembrie:

Am hotarat ca acum urma sa incepem

”Momentul pe care l-am perceput ca ar fi fost inceperea protestelor in Bucuresti a fost in diminteata de 21 decembrie, pe la 9.30 – 9.45. Am trecut pe Calea Victoriei, Zona Biserica Alba, Hotel Bucuresti, in drum spre serviciul de la Muzeul National de Arta. La acea ora circulatia auto era oprita, iar pe strada se scurgeau coloane de manifestanti carand apatici pancarde si lozinci in drum spre CC. Acea imagine m-a exasperat. Ma uitam la ei si ma gandeam cum mai puteau face asta dupa cele ce se intamplasera la Timisoara. Aproximativ dupa o ora am parasit Muzeul National de Arta. Pe Calea Victoriei, in dreptul Hotelului Bucuresti, era un cordon de militie care oprea un grup de aproximativ 30-40 de oameni sa treaca spre CC. Acestia aveau un dialog civilizat cu un subofiter. Ei doreau sa se duca spre multimea aduncata in piata spunand ca e un drept al lor iar militianul le replica de fiecare data ca nu-i putea lasa si ii ruga sa se imprastie. Acolo m-am intalnit cu un prieten, Dan Semenescu si cu profesorul sau de filosofie din Politehnica, Ovidiu Caraiani. Am stat putin de vorba. Eram toti emotionati, surescitati si inspaimantati. Am hotarat ca acum urma sa incepem. Mi-au spus ca putin mai devreme se strigase razlet Timisoara.

Vino ca a inceput

Am plecat sa-i sun pe alti prieteni ca sa ii chem acolo dar mi-a fost foarte greu sa gasesc un telefon public functional. Am ajuns pe Macheru, inainte de Cofetaria Lido unde am gasit un telefon care mergea. Am sunat in mai multe locuri dar nu am gasit acasa decat un prieten, pe mircea Lacatus, student la sculptura si care statea in gazda intr-un imobil din Piata Rosetti. I-am spus sa vina urgent in fata la Lido. Ma tot intreba de ce , si eu ezitam sa-i spun prin telefon. Atunci s-a auzit vestita bubuiturp dinspre piata urmata de tipetele multimii. Vino ca a inceput i-am spus, si am inchis. Multimea se scurgea alergand ingrozita si se imprastia pe Magheru. Incercam sa opresc pe cate unul sa intreb ce se intamplase, dar nu se oprea nimeni, erau pur si simplu dominati de un soi de panica. Doar un domn slabut, imbracat intr-o canadiana incerca in mijlocul bulevardului sa opreasca oamenii strigand Nu fugiti fratilor, Acum este momentul. Cineva mi-a strigat peste umar: S-a terminat, asta e! si am crezut ca l-au impuscat pe Ceausescu.

Jos comunismul!

M-am intors pe Calea Victoriei. Acolo lucrurile evoluasera mult. Erau acum in jur de 200 de oameni. Se striga Jos guvernul!, Timisoara! si se canta inceputul din Desteapta-te romane. Ulterior sloganurile au devenit din ce in ce mai curajoase ajungandu-se la Jos tiranul!, Jos vampirul!, Libertate! si contrar a ce s-a spus, inca de atunci s-a strigat si Jos comunismul!. Cetatenii au fost imprastiati foarte brutal de trupe de securitate – erau imbracati intr-un fel de combinezoane daca imi amintesc bine, aveau casti de protectie, scuturi albe si aveau niste bastoane lungi pe care le-au folosit fara rezerve lovind in toate partile. Au venit din nordul srtazii, sarind din niste masini Aro. Acolo, un numar semnificativ de oameni au fost retinuti, batuti cu bestialitate si arestati in huiduielile si fluieraturile celor care reusisera sa ia oarecare distanta.
Am mers intr-o cantina studenteasca de la Podul Izvor. Cantina era plina, toti taceau si la un moment dat un baiat a racnit sa mergem cu totii la Universitate. Am pus jos tacamurile si am plecat toti cei din cantina.

Treptele de la metrou erau pline de sange

In Piata Universitatii am ajuns in jurul orei 3. Spre seara, m-au impresionat treptele de la pasajul pietei, care coborau spre metrou deoarece erau pline de sange, ma refer la cele din dreptul Universitatii. De asemenea, vitrinele de pe Republicii (acum Bd. Carol I ) erau pline de inscrisuri cu vopsea in genul Jos vampirul / tiranul / cizmarul, cele mai numeroase, sau Libertate!, Traiasca Romania Libera etc. In jurul orei 12, dupa ce il cautasem de mai multe ori l-am gasit pe Mircea Lacatus acasa, la etajul 1 din blocul din dreapta Pietii C.A. Rosetti, cum privea spre Universitate. Mai erau acolo 5-6 baieti si soacra lui care-l implora sa nu mai plece. Mircea astepta un copil in cateva saptamani, iar ea ii spunea plangand ca acel copil nu trebuia sa se nasca deja orfan. Eu eram hotarat sa ma intorc in piata. Am mai ramas acolo sa beau un ceai.

Rafale succesive de mitraliera grea

Nu a trecut mult si dinspre piata s-au auzit rafale succesive de mitraliera grea sau de tun de TAB si tipete. Am ridicat putin jaluzelele de la ferestre si am vazut zeci de oameni fugind pe bulevardul Carol. Pe trotuare, de-o parte si de lata a bulevardului, veneau dupa ei niste puscasi care alergau cativa pasi, apoi se opreau, tinteau si trageau. Am vazut cativa oameni cazand unul agoniza si un timp n-am putut sa ma mai uit. Ceilalti baieti s-au uitat si unul a spus ca acum vine cordonul. Am privit si eu si am vazut intr-adevar un cordon compact care inainta la pas. Din spatele lor se auzeau numai plesnituri.

Imagini teribile

Am vazut in curand despre ce era vorba: doi tipi aflati la 10-20 de metri in spatele cordonului trageau cu pistolul in unele din trupurile celor cazuti in strada, probabil in cei care fusesera doar raniti. Spre dimineata am vazut echipe de indivizi care spargeau geamurile magazinelor inscriptionate cu lozinci antiregim. Imediat acestea erau inlocuite. La coltul din intersectia de la Rosetti exista o tutungerie. Cu toate ca nu avea geamurile inscriptionate, acestea au fost sparte. Cativa indivizi au scos baxuri cu tigari Snagov si Carpati pe care le-au dat soldatilor. Au urmat echipe de oameni care faceau curat si spalau trotuarele. Acestea sunt imagini teribile care me infioara de cate ori le rememorez, sunt un cosmar.”

Mai multe informatii puteti citi aici.

Sursa:

Romulus Cristea – Revolutia 1989

Vezi Episodul 1, Episodul 2, Episodul 3, Episodul 4 si Episodul 5.